Pentru cei care văd în vacanță nu doar un mod de a se deconecta de oboseala rutinei zilnice, ci și un mod de a-și „odihni” mintea cu delectare literară, alegerea unei cărți de citit în vacanță poate fi dificilă.
De multe ori, nu ști ce să alegi pentru că nu ști ce e in trend sau ce literatură ți-ar plăcea.
Personal, mă las atras adesea de „alegerile de turmă”, adică ce cumpără cel mai mult lumea, cărțile bine promovate și bine vândute.
Lifespan, scrisă de biologul David A. Sinclair, mi-a atras atenția, in primul rând, pentru că se menționa pe copertă că este un Bestseller New York Times. Subtitlul „ De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem” i-a dat o notă interesantă cărții, iar faptul că era sigilată și nu am putut să o răsfoiesc m-a făcut și curios.
De fapt, aceste caracteristici sunt secretele unui marketing de succes! Când ne lăsăm păcăliți de aceste aspecte cumpăram un produs industrial care nu garantează că o să fi satisfăcut, ci poate doar te mulțumești că ai achiziționat ceva care se află în tendințe.
Făcând o scurtă recenzie asupra cărții menționate după propria pricepere diletantă pot fi de acord cu multe din cele prezentate, însă sunt și multe pasaje paradoxale sau care interpretabile.
Fără doar și poate, cartea oferă o lectură captivantă despre biologia îmbătrânirii și de potențialul științei de a schimba modul în care trăim. Dar cartea in sine nu relevă nimic nou. Să nu vă așteptați ca între coperțile cărții sigilate să descoperiți elixirul tinereții.
Cartea analizează și experimentează o sumă de cercetări deja cunoscute in lumea științifică. Este o culegere de reinterpretări si predicții despre longevitate pe baza datelor existente.
Sinclair propune o abordare revoluționară asupra îmbătrânirii, considerând-o nu ca pe un proces inevitabil, ci ca pe o boală care poate fi tratată. El introduce conceptul de „informația vieții”, sugerând că îmbătrânirea este rezultatul acumulării de erori în informația biologică a corpului, similar modului în care datele se deteriorează pe un CD. În loc să ne concentrăm doar pe simptomele îmbătrânirii (boli legate de vârstă), Sinclair sugerează că ar trebui să atacăm sursa principală: eroziunea informației biologice.
Credința că procesul de îmbătrânire este un fenomen care poate fi nu doar încetinit, dar chiar inversat, și că longevitatea umană poate fi extinsă semnificativ prin intervenții științifice și tehnologice vrea să susțină ideea că oamenii sunt utili și necesari societății dacă muncesc mai mult și evită pensionarea.
Cu acest principiu nu pot să fiu de acord pentru că omul trebuie să aibă libertatea să considere când contribuția sa activă în beneficiul societății se termină, iar societatea îl recompensează.
„Mulți oameni se tem că „nu vor avea loc” dacă nimeni nu se va mai pensiona niciodată. Eu,nu. Țările stagnează când nu inovează și nu utilizează capitalul uman, nu din cauză că nu există destule locuri de muncă. Acest lucru explică de ce țările cu o vârstă de pensionare mai mică au un PIB mai scăzut. In Olanda, Suedia, Marea Britanie și Norvegia, vârsta de pensionare este intre 66 și 68 de ani, în vreme ce în Moldova, Ungaria, Letonia, Rusia și Ucraina este între 60 și 62 de ani. Nu am nimic împotriva acestor oameni, dar știu totodată că știința și tehnologia devin tot mai complexe, iar tinerii pot beneficia foarte mult învățând de pe urma deceniilor de experiență ale celor înțelepți.”
Principul de mai sus nu numai că este fals, ci și revoltător. PIB-ul unei țări nu crește pentru că oamenii sunt mai activi în câmpul muncii, ci pentru că economiile tăriilor respecte se află într-un climat favorabil, adică piața este descrisă la fluxurile de capital și liberă circulație. Educația și inovația sunt susținute pentru a genera dezvoltare. Uniunea Europeană este un privilegiu pentru economiile țărilor care fac parte din ea sau care au acorduri benefice cu aceasta. La baza unei mari economii stau strategii de cooperare între piețe și influența politică, nicidecum munca până la 70 de ani.
Moldova, Ucraina, Rusia, sunt țari care au rămas la perieria marilor oportunității economice din cauza moștenirilor geopolitice care au fost constrânse la subdezvoltare pentru anumite scopuri politice.
China, a doua economie a lumii , are vârsta de pensionare 60 de ani. Oare economiile continentul african nu au evoluat pentru că oamenii se pensionează prea devreme?
Ori daca lumea occidentală consideră că oamenii trebuie să lucrează cât mai mult ca să primească pensie cât mai puțin timp, asta însemnă că toată evoluția științei și a tehnologiei nu a fost in favoarea omului, ci doar în favoarea decidenților politici care o gestionează.
Daca v-a fost de folos aceasta informație nu uitați sa ne urmăriți pe Facebook pentru a afla toate ofertele de vacanta.
