Aflăm că premierul nostru Marcel Ciolacu l-a felicitat pe Gabriel Attal pentru nominalizarea în funcția de prim-ministru al Franței. Ironia sorții face ca Micul Paris să aibă un premier care nu a avut niciun loc de muncă până la vârsta de 37 de ani, în timp ce Marele Paris are un premier în vârsta de 34 de ani cu studii la facultăți de top și cu experiență profesională ca Ministerul Educației, sau ca purtător de cuvânt al guvernului, dar și ca ministru al lucrărilor publice și al conturilor publice.
Această comparație spune totul despre nivelul societății noastre per ansamblu în raport cu marile națiuni occidentale cu care ne place să ne comparăm. Ar fi multe de spus și de argumentat, dar ce argument mai elocvent poți să oferi decât faptul că societatea noastră conservatoare, prea puțin tolerantă, naționalistă cu bășini în cap și pupătoare de moaște a putut să ofere în fruntea guvernului pe unu care s-a „descurcat”.
În tot acest timp, francezii arată că nu suferă de forme de înapoiere intelectuală și nu caută controverse irelevante la personalitățile din elita progresistă. Dacă ar fi îndrăznit cineva din România să propună un premier homosexual probabil se organizau proteste, cu toate că ne credem o societate tolerantă, atât de tolerantă încât niciun partid aflat la guvernare nu tolerează legislativ recunoașterea căsătoriilor între parteneri de același sex, deși statul român riscă sancțiuni dure dacă nu respectă decizia CEDO în această speță.
Noi ne mulțumim cu un premier care a făcut covrigi și multă „gargară”.
