Unii dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați economiști din România au avut curiozitatea să verifice aceste mituri cu cifre concrete. Au mers până acolo încât au scotocit după date de arhivă privind exporturile de grâne din anii 1830-1860.
Concluzia: România n-a fost niciodată, în istoria sa, grânarul Europei. În cea mai fastă perioadă a sa, 1911-1915, a reușit să furnizeze circa 10% din totalul grânelor exportate pe bătrânul continent, dar la un preț foarte mic – jumătate chiar din cel cu care exporta Rusia. Din cauza țăranilor refractari la noutățile tehnologice, care nu știau să cultive pământul într-un moment când la nivel mondial avea loc deja a doua revoluție agrară, România avea cea mai mică productivitate la hectar din toată Europa. În plus, grânele românești erau de proastă calitate, nu erau curățate bine și se deteriorau pentru că erau depozitate în condiții improprii.
Situația s-a perpetuat până după 1990. Sfârșitul dictaturii comuniste găsea România pe penultimul loc în Europa la randamentul culturilor – îi depășeam doar pe ruși. Situația era generalizată, spre exemplu România producea de aproape 3 ori mai puțin lapte pe cap de vacă decât Ungaria.
Vă vine sau nu să credeți, lucrurile s-au schimbat abia după intrarea în Uniunea Europeană. De câțiva ani, România este pe podiumul exportului de grâne în Europa și în primii 10 exportatori la nivel mondial.
În primul comentariu, link către analiza mitului „România, grânarul Europei“, cu datele și concluziile trase de cei mai importanți economiști români care au studiat istoria cultivării cerealelor în țara noastră.
Redăm mai jos analiza stududiului.
